in mijloc de toamna vad cum
suflete mor
si pasarile au zburat spre alte
hotare, lasandu-si in urma
cantecul de dor...
dar ploaia il arde, il face
scrum, iar bruma se lasa
peste mii de ganduri
si sentimente,
sa pot sa vorbesc doar
cuvinte lente-n rafale
de vant
si toate vor ajunge
pana-n pamant...
dintre toate doar doua
se vor auzi soptit
si chiar si cerul plans
le va auzi in departare...
a trecut o zi si va mai
trece inca una cu brio,
lasand in urma cuvnintele
"Octombrie... A Dio"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu