duminică, 1 decembrie 2013

Că-n aste mâini mai curge un sânge de ROMÂN!

Doamne, cât de mult timp a trecut de când am postat ultima oară de 1 decembrie. Am recitit postările, încercând să-mi dau seama cât şi cum am evoluat (pentru că evoluăm cu toţii, într-un fel sau altul) şi am dat, inevitabil, şi peste urările şi ironiile mele de Ziua României.



Despre 1 decembrie, ce să zic... Este un moment mult prea important pentru ţara noastră şi pentru noi, ca popor. Deşi acum este o mentalitate stranie, de ultras european şi occidental, cum că trebuie să îmbrăţişăm valorile europene şi chestii de genul, mie nu-mi pasă. Îmi dau seama că, până la urmă, la noi vor fi doar nişte forme fără fond, la fel ca pe vremea lui Titu Maiorescu. Ideea e că trebuie să ne gândim serios dacă acele valori ni se potrivesc. După părerea mea, nu, şi aici nu mă refer la faptul că nu suntem atât de dezvoltaţi din punct de vedere material. Sunt de acord că se poate şi mult mai bine din punctul ăsta de vedere. Eu vorbesc despre sufletul românesc, în care se loveşte din ce în ce mai mult în ultima vreme, campania "tot ce e bun trebuie să dispară" fiind în plină desfăşurare. Valorile noastre sunt date deoparte, minimalizate, preferându-se non-valorile altor neamuri considerate civilizate. Pentru că, nah, civilizaţia vine din Occident şi reprezintă un fel de etalon în materie. Eu sunt ceva mai conservator şi nu vreau să se impună fel de fel de dubioşenii în ţara mea. Ştiu, ştiu, este democraţie, e libertate, fiecare are dreptul să aprecieze pe cine vrea, dar trebuie să fim conştienţi că unora poate nu li se potriveşte această mentalitate şi tind să o exagereze. N-am de gând să dau exemple în acest sens. Cred că fiecare dintre noi ştie pe cineva care are tendinţa asta.

Şi acum câte ceva despre identitate. Teoretic, toţi ne-am pus cele trei întrebări: "cine suntem?", "de unde venim?" şi "încotro ne îndreptăm?". Eu, unul, mi le-am pus de multe ori, la nivel individual; n-am de ce să mă ascund. E ceva cât se poate de normal. Dar noi, românii... Cine suntem? Propagandiştii şi simpatizanţii campaniei sus-zise cu siguranţă vor înjura şi arunca noroi. Eu consider că suntem, în esenţă, nişte oameni cât se poate de obişnuiţi, dar, priviţi în ansamblu, nişte oameni foarte diferiţi, în comparaţie cu cei care îşi doresc să ne schimbe. Ăştia suntem. Nu avem suflet american, german, rus sau chinezesc, ci un mare suflet românesc, pe care trebuie să ni-l ascultăm mai des, dar din păcate foarte mulţi preferă să se lase manipulaţi şi să participe la distrugerea lui. Eu cred că nu e niciodată prea târziu să începi să îl asculţi. Cel mai trist este când îţi vorbeşte şi tu eşti prea ocupat să îl loveşti. De unde venim? Sunt prea multe teorii pentru a începe să le expun aici şi oricum nu ar mulţumi pe toată lumea. Părerea mea este că mulţi vorbesc vorbe şi se strofoacă aiurea. Noi am fost aici dintotdeauna. De-a lungul vremii am fost cunoscut sub diverse nume... Daci, geţi, romani, rumâni, valahi, volohi, olahi, iar romani şi acum români. Cert este că noi am fost aici dintotdeauna şi de aici ne tragem, nu "de la Râm", cum zicea un tovarăş medieval. Am fost influenţaţi de-a lungul vremii de unii sau de alţii, dar sufletul a rămas acelaşi. El nu se va pierde şi nici nu se va transforma. Încotro ne îndreptăm? Asta e mai greu de spus. Îmi e un pic teamă de influenţa asta de acum, care mi se pare cea mai malefică dintre toate cele care au trecut. Da, mai rea decat comunismul, fascismul, nazismul şi toate imperiile şi regatele mai mult sau mai puţin puternice, cu care ne-am învecinat. Influenţa asta de acum e mult mai puternică şi îi face pe cei mai slabi să îşi piardă identitatea şi să nu-şi mai asculte sufletul. Dar, până la urmă, cred că nu va reuşi să ne distrugă. Eu nu voi ceda şi sunt convins că sunt destui care simt la fel ca mine. Ne îndreptăm spre ceva mult mai înalt decât ne lasă să vedem campania distructivă. 



Şi aşa, ca o încheiere, consider că imnul României, pe cât este de mobilizator, pe atât este de depăşit. Am trecut de nenorocita aia de perioadă a paşoptiştilor. Atunci am fost nevoiţi să ne afiliem unei mari familii europene şi cea latină a fost cea mai la îndemână. În schimb, acum se doreşte ca toţi să îşi piardă identitatea (Europa se confruntă cu probleme mari din punctul ăsta de vedere) şi să facă parte din struţo-cămila de popor european. Noi nu trebuie să ne lăsăm atraşi în capcana asta. Acum ori niciodată, să dăm dovezi la lume, că-n aste mâini mai curge un sânge de ROMÂN! Şi că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un suflet, dulce şi-n cânt, şi-n cuget, un suflet de ROMÂN!

Pace şi Iubire, Români! Vă iubesc! La Mulţi Ani, România! Doamne Ajută!
MariusZ.

Niciun comentariu: